Elisabeta Rizea a fost, fără doar sau poate, una dintre cele mai curajoase femei din istoria României. Povestea cutremurătoare a eroine de la Nucșoara, simbol al rezistenţei anticomuniste în România, a fost spusă la „Vreau să știu” prin glasul strănepotului său, Bogdan Vârvoreanu.
Elisabeta Rizea, eroina care a sfidat comunismul
Elisabeta Rizea s-a născut în 1912, în satul Domnești (județul Argeș), într-o familie simplă de țărani. La 19 ani, s-a mutat în satul vecin, Nucșoara, unde s-a căsătorit cu Gheorghe Rizea. În tumultul postbelic, Elisabeta Rizea, „o mână de om”, își făcea loc printre partizanii anticomunişti. A sfidat cu stoicism regimul asupritor, a înfruntat cu demnitate torturile la care a fost supusă și-a devenit un adevărat simbol al rezistenței anticomuniste.
Când s-a născut ura străbunicii Elisabeta Rizea pentru comuniști
Elisabeta Rizea și-a cunoscut consortul prin intermediul unei rude. Gheorghe Rizea era angajat al unchiului ei, Gheorghe Șuța, lider local al Partidului Național Țărănesc. După cel de-Al Doilea Război Mondial, când în România s-a instalat regimul comunist, unchiul ei a fost ucis de Securitate. Acesta a fostul momentul T0, momentul în care în sufletul Elisabetei Rizea a început să „clocotească” ura față de regim. Astfel, s-a alăturat, împreună cu soțul ei, grupului de rezistență anticomunistă al lui Gheorghe Arsenescu.
Între anii 1949 şi 1958, în comuna Nucşoara din județul Muscel (acum, județul Argeș), a fost organizată cea mai puternică şi lungă rezistenţă anticomunistă nu doar din România, ci din întreaga Europă. Printre partizanii ei, s-a numărat și Elisabeta Rizea. Însă ce avea să urmeze sunt clipe greu de imaginat și, mai ales, de transpus în cuvinte.
Povești cutremurătoare din detenție
În 1949, Elisabeta Rizea a fost arestată pentru prima dată. A fost bătută cu brutalitate și dusă la închisoarea din Pitești. A fost eliberată în 1958, dar, în ciuda anilor de cruzime pe care i-a îndurat, nu a renunțat la lupta ei. A continuat să susțină rezistența din munți, până când Arsenescu a fost prins, în 1961. Atunci, a fost arestată din nou și condamnată pentru a doua oară la ani grei de închisoare. A fost trimisă la penitenciarul pentru femei din Mislea, unde a suferit noi torturi de neimaginat.
În cei 12 ani petrecuți în închisoare, Elisabeta Rizea a a văzut Iadul cu ochii: a fost spânzurată de păr de un cârlig și bătută până a leșinat din cauza coastelor rupte, a fost scalpată, arsă și lovită cu o lopată. Când a ieșit din închisoare, nu mai avea păr și nu mai putea merge, deoarece genunchii îi fuseseră distruși de tortură. Strănepotul său, invitatul lui Cătălin Oprișan la „Vreau să știu”, a povestit momentele de o cruzime tulburătoare pe care le-a îndurat Elisabeta Rizea în detenție.
„Mi-e greu să povestesc totul… Avea părul lung, prins în coadă, până la mijloc avea părul. A fost schingiuită în detenție… La un moment dat, au mi-a povestit cum au urcat-o pe un scaun și i-au legat coada de un cârlig prins în tavan. Și-așa au torturat-o, obligând-o să spună tot ce știe. Dar ea a refuzat să spună ceva, în ciuda torturilor, amenințărilor. Și i-au tras scaunul de sub picioare și-a rămas agățată așa, de tavan… dar tot nu a spus nimic. De pe urma bătăilor primite în detenție, străbunica mea a ieșit cu probleme medicale grave și cu… câteva fire de păr în cap. Era o mână de om, o femeie simplă, micuță de statură, dar cu o inimă și un suflet imense!”, a povestit Bogdan Vârvoreanu la „Vreau să știu”.
Torturată de comuniști, Elisabeta Rizea a rămas un munte de rezistență și devotament
Deși, timp de 12 ani, a fost torturată și schingiuită de Securitate, Elisabeta Rizea a rămas un munte de rezistență și devotament. Nu și-a trădat niciodată soțul și apropiații, și nici cauza pentru care a luptat până la ultima picătură de forță. Spiritul său neînfricat nu s-a clintit nicio clipă, chiar dacă prețul plătit a fost cel al libertății și al suferinței. A supraviețuit torturii și privațiunilor, rămânând un simbol al curajului în fața opresiunii comuniste.
După prăbușirea regimului lui Ceaușescu, în 1989, Elisabeta a devenit un erou național, recunoscută pentru contribuția sa de netăgăduit la lupta împotriva comunismului.
A apucat să vadă România scăpată de comunism, să-și vadă idealurile împlinite și să se bucure mai bine de un deceniu de democrație. Eroina de la Nucșoara s-a stins în 6 octombrie 2003, însă povestea ei de viață și exemplul curajului său vor dăinui pentru totdeauna. Povestea cutremurătoare a eroinei Elisabeta Rizea a fost relatată în cadrul celui mai recent episod al podcastului găzduit de Cătălin Oprișan – Vreau să știu – și poate fi ascultată aici.
