Emilia Marinescu este un artist plastic deja cunoscut în România. Când s-a apucat de pictură, părinții i-au spus să facă și o facultate „ca lumea”, pentru că artiștii mor de foame. Astăzi, după studiu – „aveam model care stătea doar trei minute, apoi se muta, tu trebuia să ai trasă, deja, linia” -, multă muncă și multe expoziții, spune că lucrurile nu stau chiar așa.

Culorile costă, pânzele, de asemenea, dar lumea vine să admire operele de artă din ce în ce mai mult. O discuție purtată în ziua nașterii marelui Leonardo da Vinci!

Călătorie în lumea culorilor alături de Emilia Marinescu

Emilia Marinescu deţine o formaţie educaţională complexă, asemănătoare vechilor şi renumitelor şcoli româneşti interbelice: studii complete în domeniul juridic, cel economic şi al artelor plastice, de altfel marea ei pasiune.

În pictura de şevalet s-a instruit cu doi mari maeştri ai artei şi pedagogiei artistice vizuale contemporane, Vladimir Zamfirescu şi Horea Paştina, în principiu foarte diferiţi ca viziune plastică, venind din cele două principale direcţii ale învăţământului de artă bucureştean – Corneliu Baba, respectiv Alexandru Ciucurencu.

Artista a ştiut, cu înţelepciune şi răbdare, să deducă şi să adopte de la fiecare ceea ce era mai valoros şi, până la urmă, ceea ce i s-a potrivit cel mai mult, îmbinând tipurile de învăţătură în folosul creaţiei pe care o practică.

Emilia Marinescu s-a dedicat unei direcţii ale plasticii post-moderne dintre cele mai riscante, şi anume reprezentarea de tip figurativ, acolo unde e nevoie de mult studiu, al desenului, al culorii şi al exerciţiului zilnic.

Emilia Marinescu: „Nu, pictorul nu moare de foame în România”

Cea mai recentă ediție a podcastului „Vreau să știu” este povestea unei călătorii artistice! De la primele mâzgălituri pe hârtie, până la adevărata pasiune pentru pictură. Un portret sincer al căutării și realizării de sine în lumea artistică.

Emilia este un nume cunoscut în lumea artei din România și are puterea să admită că în pictorii nu trăiesc de azi pe mâine: „Nu, pictorul nu moare de foame în România”, declară răspicat invitata lui Cătălin Oprișan.

La fel de sinceră este și atunci când vine vorba despre cariera sa. Fără discursuri pompoase, Emilia Marinescu recunoaște:

„Am știut dintotdeauna că voi fi pictoriță. Nu am fost un copil cuminte, iar mama mi-a dat să desenez de la vârste fragede pentru a mă ține puțin în frâu. După ce a încercat să-mi potolească energia la gimnastică, dansuri, cursuri de limbi străine, a decis să încerce și cu hârtie și creioane de colorat. S-a dovedit a fi cartea câștigătoare în cele din urmă”, spune Emilia Marinescu.