Printre cunoscători circulă o teorie ciudată despre mormântul lui Mihai Eminescu. Mari pasionați de viața și activitatea marelui poet, Cătălin Oprișan și Damian Anfile au stat la povești vreme de 3 ore. S-au discutat multe, dar subiectul principal l-a reprezentat viața Eminului în București.
Multe teorii ale conspirației s-au țesut în jurul poetului, însă una mai puțin cunoscută este cea legată de felul în care este înmormântat.
Cea mai stranie teorie despre mormântul lui Mihai Eminescu
În fascinantul dialog dintre Damian Anfile și Cătălin Oprișan se vorbește, la un moment dat, despre mormântul din Bellu al geniului. Mare cunoscător al locului, Damian povestește o teorie a conspirației legată de felul în care a fost îngropat Mihai Eminescu:
Toată nebunia este declanșată de chipul sculptat de pe crucea poetului național. Detaliile sunt explicate de Damian Anfile la „Vreau să știu”:
„Opera îi aparține lui Ion Georgescu, un sculptor puțin validat, dar care a avut un talent uriaș. Pe marginile acestui medalion există o bară. Cea mai puțin cunoscută teorie a conspirației e legată de felul în care este îngropat Mihai Eminescu. Oamenii ăștia cu imaginație au spus că Eminescu este îngropat în picioare, iar capul său este poziționat în dreptul acestui medalion. Craniul poetului ar fi secționat de o tijă. O să vă întrebați de ce ar avea o tijă în cap. Ei bine, pentru a recepționa mesajele extratereștrilor. Care este legătura între extratereștri și Mihai Eminescu? Conspiraționiștii au un răspuns și aici. Poetul era informat și inspirat de către ființele superioare. Altfel cum putea anticipa teoria relativității pe care avea s-o emită mai târziu Albert Einstein?”, spune plin de umor Damian Anfile.
Cum a murit Mihai Eminescu
Moartea lui Mihai Eminescu a avut loc pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața. S-a întâmplat în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9 din București, după ce, la începutul anului, boala sa devenise tot mai violentă.
Ziarul Românul anunța în ziua următoare la rubrica de știri. „Eminescu nu mai este. Corpul neînsuflețit al poetului a fost depus în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor”.
După slujba religioasă (Prohodul) și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători, o pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Școlii normale de institutori din București au purtat pe umeri sicriul până la mormânt, unde a fost îngropat sub „teiul sfânt” din cimitirul Bellu, după cum scria chiar Caragiale în necrologul În Nirvana. George Călinescu a scris despre moartea poetului:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
