Cine și-ar fi închipuit că românii folosesc lingurița greșită atunci când mănâncă desert? În realitate, greșeala are origini vechi. Pe vremea când în România se instaurase regimul comunist, oamenii au început să renunțe la reguli, atunci când venea vorba despre servirea mesei.
Virgil Mănescu, educator de protocol și ospitalitate, ne povestește superba istorioară a linguriței Cassata, cunoscută astăzi drept lingurița comună pentru „dulce”.
Românii folosesc lingurița greșită atunci când mănâncă desert
O discuție despre reguli de bună purtare, despre etichetă, despre eleganță. Cătălin Oprișan și Virgil Mănescu au pus pe tapet lucruri aproape necunoscute pentru cei mai mulți dintre noi.
Deși pare banal, românii habar nu au că utilizează mereu lingura greșită atunci când servesc o prăjitură. De ce? Pentru că așa am fost forțați de zeci de ani. Comuniștii au simplificat rapid regulile tacâmurilor la masă, iar în cofetării a apărut un singur fel de ustensilă: lingurița Cassata:
„Noi servim deserturile cu o reinterpretare a linguriței de icre folosite la începutul anilor 1900. Cum a apărut noua versiune. Dintr-o mare greșeală. O matriță care făcea lingurițe pentru icre s-a stricat și în loc să le facă plate au apărut în formă de cochilie. Pentru că au fabricat câteva mii de unități, șefii fabricii unde se confecționau au zis să fie trimise la cofetării pentru că au o formă interesantă. Așa a apărut lingurița Cassata, care a umplut toate localurile unde se serveau prăjituri și noi le folosim cu succes și astăzi”, a dezvăluit Virgil Mănescu.
„La dineurile oficiale din statele dezvoltate, desertul se servește cu furculița sau cu lingura specială”
Greșeala nu a fost importată la nivel mondial. Invitatul lui Cătălin Oprișan dezvăluie faptul că la dineurile oficiale din alte state, oamenii folosesc furculița pentru desert, iar dacă prăjitura este cremoasă există o lingură specială, care nu are nicio legătură cu cea folosită în România.
Există însă și derogări de la regulile de etichetă și protocol. Vorbim aici despre lingurița cu coadă lungă. Aceste excepții sunt valabile doar în anumite contexte.
Provenit dintr-o familie cu tradiție în domeniul ospitalității încă de la 1874, Virgil Mănescu este, el însuși, o poveste. Străbunicul său, Iorgu Steriu, a avut cele mai importante restaurante din București, a fost prieten cu minți luminate, iar comuniștii i-au luat toată averea. Educator de protocol și ospitalitate, impecabil la înfățișare, Virgil ne învață ce înseamnă eticheta adevărată și cum trebuie să ne comportăm în societate.
Întreg episodul podcastului Vreau să știu poate fi vizionat pe canalul de YouTube, unde găsim episoadele integrale ale emisiunii găzduite de Cătălin Oprișan.