Cu siguranță că ne-am întrebat măcar o dată de ce unii bărbați își lasă unghia de la degetul mic să crească. Obiceiul își are rădăcinile în negura istoriei. Considerată acum o apucătură primitivă, în urmă cu sute de ani aceasta s-a împământenit dintr-o necesitate. Virgil Mănescu, educator de protocol și ospitalitate, ne luminează asupra originii unghiei lungi de la degetul mic.
De ce unii bărbați își lasă unghia de la degetul mic să crească
Oaspetele de seamă al lui Cătălin Oprișan la „Vreau să știu” are toate datele referitoare la ciudățenia pe care o identificăm și azi la unii dintre semenii noștri. Pare greu de crezut, dar obiceiul vine de la Ludovic al XIV-lea. Așadar, „Regele Soare” ar fi fost printre primii posesori de unghie lungă, iar motivul e mai degrabă îngrijorător:
„Știm clar că unghia a fost lăsată să capete dimensiuni neobișnuite de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea. Unii spun că era folosită pentru a se scărpina pe sub perucă. Încă de pe atunci exista o boală a scalpului denumită alopecie. Le cădeau bucăți mari de păr. Unghia era folosită pentru a se scărpina de păduchi, asta e realitatea. Evident, vorbim despre niște aristocrați, care nu au recunoscut niciodată că acesta a fost motivul real”.
Motivul adevărat al unghiei lungi
Tot Virgil Mănescu, folosindu-se de vechi scrieri, a identificat motivul real al acestui obicei. Se pare că nu problemele cu părul i-ar fi împins să-și lase unghia mică să crească. Adevărul este altul și are corespondență evidentă în realitatea acelor vremuri.
„Adevărul este altul. Mâncărimile erau atenuate cu ajutorul unui bețigaș făcut din diferite materiale. De fapt, din scrierile acelor timpuri aflăm că la curtea regală începuse să fie folosite opiaceele. Ceea ce face ca unghia de la degetul mic să devină chiar utilă pentru consumatorii de opiu. Ei luau puțin, prizau și totul era perfect în timpul seratelor de la curtea regală a Franței.”, ne spune Virgil Mănescu.
Cum s-a confecționat prima pereche de pantofi cu talpa roșie
O altă istorioară spumoasă este scoasă la lumină de Virgil Mănescu la „Vreau să știu” și-l are ca personaj central pe același Ludovic al XIV-lea. El a inițiat moda pantofilor cu talpă roșie în urma unui accident.
„Mergând undeva în afara Parisului, regele ajunge la un han. Oprește suita pentru a servi un ou fiert, iar când pășește în afara trăsurii calcă într-o baltă de sânge. Acolo tocmai ce se sacrificase un animal. Acoliții monarhului, pentru a nu-l face să se simtă jenat, îi spun cât de bine îi vine pantoful cu talpă roșie. Ludovic se lasă convins că e ceva special și comandă cizmarului o serie impresionantă de încălțări cu talpa roșie”
