Românii au picat în capcana unor împrumuturi substanțiale în franci elvețieni. S-a întâmplat în urmă cu mai mulți ani, iar deznodământul a fost dramatic. Mulți dintre clienți care s-au împrumutat în moneda cu pricina au returnat sume imense.
Pe 15 ianuarie 2015, banca centrala a Elvetiei (SNB) elimina fixarea cursului de schimb la 1,20 franci/euro introdusa in septembrie 2011, iar pietele valutare explodau. In Romania, moneda a urcat brusc de la 3,7 lei/franc, la 4,32 lei/franc, iar cateva zile mai tarziu ajungea la 6 lei la casele de schimb. Criza francului elvetian, cum a fost intitulata miscarea de apreciere a monedei Elvetiei, a pus in dificultate romanii care contractasera masiv credite in franci elvetieni in perioada 2006-2008, sedusi de stabilitatea de pana atunci a monedei si de dobanzile initiale mici.
Istoria „țepei” francului elvețian în România
Alin Iacob, președinte al Asociației Utilizatorilor Români de Servicii Financiare, a vorbit despre momentele critice prin care au trecut mulți clienți care au contractat împrumuturi în franci elvețieni.
Pentru că oferta era de nerfuzat, monedă stabilă, dobândă mică, oamenii au înghițit momeala băncilor pentru ca mai târziu să regrete enorm pasul făcut. La ani distanță de la evenimentele nefericite, Alin Iacob a dezvăluit că multe persoane importante din Parlamentul European au fost surprinse de naivitatea românilor:
„Atunci când am prezentat subiectul acesta la Comisia Europeană, mulți dintre membri și-au făcut cruce. N-au crezut că în România a putut fi vândută această minciună a stabilității francului unor oameni care nu aveau posibilitatea să se protejeze de riscul valutar.”, a spus Alin Iacob.
Ce s-a întâmplat pe piața financiară
Elveția este una din țările lumii cu cea mai dezvoltată economie și cu cea mai stabilă monedă. Acesta este motivul pentru care în perioada 2006 – 2008, creditarea în francii elvețieni era o soluție convenabilă atât pentru bănci cât și pentru clienți. Clienții erau încântați pentru că dobânda era mai mică decât la creditele în moneda națională sau în alte valute, iar numele Elveției oferea încredere. Numai că situația nu a fost așa pentru o perioadă nedeterminată.
Datorită politicilor bancare foarte relaxate, pentru a atrage un număr cât mai mare de clienți, populația s-a îndatorat excesiv în valută fără a ține cont de riscurile la care se expune sau de faptul că trebuia să plătească în viitor ceea ce consuma în prezent. Dorința băncilor de a plasa bani în piață combinată cu lipsa de educație financiară a populației a dus la creșterea numărului rău platnicilor în perioada de criză, pentru că nimeni nu s-a gândit mai departe de prezent.
