Despre marile bârfe din timpul domniei Regelui Carol I s-au scris destul de puține rânduri. Atitudine dură și impresionantă a marelui monarh nu au lăsat loc de vorbe deplasate la palat. Firea exigentă a regelui nu a permis formarea unor „bisericuțe” menite să vorbească vrute și nevrute. Numai că în ciuda acestor reguli nescrise dar impuse de conducătorul venit din Germania, românii nu au putut fi opriți.
Care au fost marile bârfe din timpul domniei Regelui Carol I
Istoricii de astăzi spun despre primul rege de import al românilor că era o persoană extrem de rece. A legat puține relații de prietenie cu oamenii importanți ai țării. Asta pentru că și-a dorit mereu să nu amestece lucrurile.
Doar că nici măcar această atitudine nu l-a scăpat de gura slobodă a celor cu acce la informațiile din curtea regală.
Damian Anfile și Cătălin Oprișan au discutat despre felul în care Carol I a condus cu mână de fier principatele, amintind totodată că bârfele deși puține și-au făcut loc în lumea mondenă a acelor vremuri:
„Se spune că omul ăsta nu a avut prieteni, doar sfătuitori. În 48 de ani nu vorbim despre o camarillă regală pentru că nu a permis așa ceva. Nu vorbim despre niciun derapaj public cunoscut al regelui. Evident, au exista zvonuri. Cele mai faimoase au fost legate de o aventură extraconjugală a monarhului cu Mite Kremnitz și de un presupus amantlâc în urma căruia Carol s-ar fi ales cu un fiu nerecunoscut vreodată. Este vorba despre Alexandru Tzigara Samurcaș”, dezvăluie Damian Anfile la „Vreau să știu”.
Cine au fost Mite Kremnitz și Alexandru Tzigara Samurcaș
Mite Kremnitz a fost o scriitoare și traducătoare germană, care a locuit în România. Este eroina romanului biografic al lui Eugen Lovinescu, Mite. A fost căsătorită cu doctorul Wilhelm Kremnitz, medic al familiei regale române și cumnat al lui Titu Maiorescu.
Alexandru Tzigara-Samurcaș a fost istoric de artă, etnograf, muzeolog și jurnalist cultural român. Tzigara a fost membru al societății literare Junimea, deținând funcții la Școala Națională de Arte Plastice, la Universitatea din București și, în cele din urmă, la Universitatea din Cernăuți. În timpul tinereții, a fost secretar al regelui Carol I.
Existau zvonuri conform cărora el a fost fiul nelegitim al domnitorului Carol I, viitorul rege al României, căruia Tzigara i-a fost apropiat mai târziu. Istoricul Lucian Boia a acordat credit acestei tradiții orale, și constată că Tzigara, la fel ca Wilhelm și Mite Kremnitz, a avut „o relație neobișnuit de strânsă“ cu familia regală. Cercetătorul Zigu Ornea, care a opinat că e posibil ca Tzigara să fi răspândit zvonul, susținând că: „Această legendă este în mod natural greu de verificat dar în orice caz, este una posibilă, deoarece Tzigara-Samurcaș s-a născut în anul 1872 iar Carol I se afla la noi, ca domnitor, din 1866.” La fel ca Boia, Ornea a constatat că relația strânsă a lui Tzigara cu regele, intervențiile repetate ale regelui în numele lui “… de fiecare dată când cariera lui Tzigara se împotmolea” și contactele cu familia Kremnitz (inclusiv cu Mite, presupusa amantă a regelui) au fost niște indicii suplimentare pentru sângele său regal.
