Mulți își atribuie merite, dar istoria îl consemnează pe faimosul Petru cel Mare drept omul care a transformat Rusia într-o putere mondială. Practic, statul de la Est s-a transformat dintr-o putere zonală, într-un colos.
Damian Anfile dezvăluie cum s-a produs transformarea Rusiei în secolul XVII: modernizare rapidă, armată puternică și visuri mărețe pe mare și pe uscat.
Episodul în care Cătălin Oprișan și Damian Anfile vorbesc despre Rusia este unul de antologie, în care se vorbește despre cum s-a schimbat statul mamut de la Est de la începuturi și până în zilele noastre.
Omul care a transformat Rusia într-o putere mondială
Chiar dacă de-a lungul istoriei Rusia a avut mulți lideri importanți, cel care a schimbat soarta statului a fost Petru cel Mare. Despre cel care avea să fie liderul rușilor vreme de 53 de ani, Damian Anfile spune:
„La sfârșitul secolului al XVII lea se produce o modificare din temelii a țării. Rusia, din putere locală, zonală, devine una mondială, iar cel care se poate lăuda cu această înfăptuire este țarul Petru I, cel Mare. El se educă în Occident și cu ajutorul lucrurilor învățate în marile capitale europene reușește să redefinească imperiul țarist. El este convins că măreția Rusiei va fi dobândită dacă oamenii vor trăi după valorile Occidentului. Într-o oarecare măsură asta se petrece, dar ca și în alte cazuri, aceste valori sunt însușite în manieră proprie, rusească.”
Petru a reușit să cucerească noi teritorii și să transforme țaratul în Imperiul Rus printr-o serie de măsuri importante. El a pus bazele flotei militare ruse, a reorganizat armata terestră conform modelelelor occidentale, a reformat administrația imperială și a mobilizat pentru scopurile militare toate resursele financiare și umane ale Rusiei. În timpul domniei lui Petru, în armată au fost înrolați soldați profesioniști care efectuau servicul militar pe toată durata vieții, soldele fiindu-le plătite din banii publici. Nobililor imperiului li s-a impus să aleagă între serviciul în corpul ofițeresc pentru noua armată, sau în administrația de stat, slujbe pe care erau obligați să le presteze pe toată durata vieții. În 1722, Petru a introdus Lista rangurilor, în care era determinată poziția și statutul unei persoane în conformitate mai degrabă cu serviciile oferite țarului decât cu noblețea nașterii și vechime familiei aristocratice. În conformitate cu noile reguli introduse de împărat, chiar și oamenii de rând puteau urca pe scara socială și puteau fi înnobilați.
Reformele care au schimbat Rusia
Petru a reorganizat și structura guvernului la fel de profund cum o făcuse și în cazul armatei. Vechile prokazuri au fost înlocuite cu ministere moderne, iar pentru coordonarea politicii guvernamentale a fost înființat un Senat. Reformarea organelor locale ale puterii a avut mai puțin succes, dar schimbările introduse le-a permis guvernelor locale să colecteze taxe și impozite și să mențină ordinea. O parte importantă a reformei guvernamentale a fost încorporarea parțială a Bisericii Ortodoxe Ruse în structura administrativă a țării. Petru a abolit patriarhatul și l-a înlocuit cu un corp colectiv de conducere, Sfântul Sinod, având în frunte un funcționar al statului.
Petru a reușit să tripleze veniturile bugetare printr-o mulțime de taxe și prin mai buna colectare a acestora. El a introdus un impozit pe cap de om („capitație”), pentru toți bărbătii cu excepția clerului și aristocraților, ca și o mulțime de taxe indirecte pe alcool, sare și chiar și pe bărbi. Pentru asigurarea cu uniforme și cu arme a armatei, Petru a dezvoltat industriile textilă și metalurgică folosind munca iobagilor. Petru a dorit să asigure Rusiei tehnologii, instituții, învățământ și idei europene.
El a impus bărbaților de origine nobile să se instruiască în stil occidental, a înființat școlile primare în care se învățău bazele aritmeticii, scrisul și cititul. A înființat Acedemia Rusă de Știință chiar înainte de moartea sa din 1725. A recomandat adoptarea modei vestimentare, gustului pentru artele și obiceurile occidentale. Rezultatul a fost adâncirea prăpastiei dintre nobilime și marea masă a populației rusești. Cea mai bună ilustrare a măsurilor coercitive, a sprijinului pentru „occidentalizare” și pentru despărțirea de vechile tradiții a reprezentat-o inițierea în 1703 a construcției noii capitale cu aspect occidental, Sankt Peterburg. Orașul a fost construit pe malul Golfului Finlandei, în noile teritorii cucerite de la Suedia.
