Despre Mihai Eminescu s-a scris mult. Viața celui considerat cel mai mare poet al românilor din toate timpurile a fost radiografiată până-n cele mai mici detalii. Și cu toate astea, în Muzeul Național al Literaturii Române se mai află câteva nestemate ascunse în manuscrisele poetului nepereche sau în cele ale oamenilor care i-au analizat munca și existența.
Loreta Popa, PR specialistul MNLR, scoate la lumină câteva scrieri ale lui Eminescu. Fără să aibă vreo legătură cu opera sa literară, notițele sunt savuroase și pline de însemnătate. De ce? Pentru că ne ajută să-i descoperim fața pământeană a „Luceafărului” poeziei românești.
Pământeanul Mihai Eminescu își dădea izmenele la spălat
Întrebată de Cătălin Oprișan despre obiectele din muzeu care-i sunt cele mai apropiate de suflet, Loreta Popa a dezvăluit că nu artefactele i-au atras atenția. Invitata dezvăluie ce a găsit în unele dintre manuscrisele lui Mihai Eminescu la care lucra Perpessicius, cunoscut istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.
„Într-una dintre zile, în timp ce răsfoiam aceste manuscrise pe care lucrase atent Perpessicius, am descoperit ceva absolut fascinant. Pe o foaie, Mihai Eminescu își notase așa: 4 cămăși, două gulere, două prosoape, 4 batiste, două izmene. Era lista cu obiectele vestimentare pe care poetul le lăsase la spălătorie. Apoi, ceva mai jos mai apar trei-patru versuri. Atât de mult mi-a plăcut ce am citit… Mi-am dat seama că omul ăsta nu era deloc cu capul în nori, așa cum au încercat mulți să sugereze. Era un om ancorat bine în realitate.”, a povestit Loreta Popa la Vreau să știu.
Aceste manuscrise nu se mai află în posesia Muzeului Național al Literaturii Române, ci au ajuns la Academia Română. Din păcate, iubitorii obișnuiți ai marelui poet nu pot vedea aceste scrieri pentru că regulile și condițiile de studiere ale acestor scrieri sunt extrem de stricte.
Amita Bhose, indianca îndrăgostită de Mihai Eminescu
Poate cea mai cunoscută traducătoare a operei lui Mihai Eminescu este Amita Bhose.
Indianca a fost un important eminescolog, prima traducătoare a lui Mihai Eminescu în Asia, în limba bengali, profesoară de bengali, sanscrită și civilizație indiană la Universitatea București (1972-1991), traducătoare și scriitoare.
Eminescu și India, Influența indiană asupra gândirii lui Eminescu – teza sa de doctorat susținută în 1975 la Universitatea București, având-o pe Zoe Dumitrescu Bușulenga ca îndrumătoare științifică – este una dintre lucrările sale de referință.
Acesta este motivul pentru care în Muzeul Național al Literaturii Române se află un colț dedicat regretatei Amita Bhose. Prin studiile sale despre Eminescu se situează printre cei mai importanți eminescologi iar prin traducerile sale din română în bengali și din bengali în română a stabilit o punte de legătură între cele două culturi. A susținut cursuri practice de limba bengali și limba sanscrită la Universitatea București (1972-1991), a conceput manuale de studiu pentru limbile respective (în limba română) și a susținut cursuri teoretice despre civilizația indiană.
