Deși e sport național, există un singur „mare maestru” la table în România. Numele lui este Virgil Tudose, iar porecla din copilărie pare predestinată acestei activități. „Ceilalți băieți, cu care iniția jucam fotbal m-au poreclit nea Gică”.
Invitatul lui Cătălin Oprișan la cea mai recentă ediție „Vreau să știu” este o persoană fascinantă. Povestirile sale despre table sunt spumoase și par desprinse dintr-un manual de scheciuri.
Virgil Tudose, singurul „mare maestru” la table din România
În limbaj de specialitate, prahoveanul nu este „Mare Maestru” la table, ci „Grand Master” la backgammon. Denumirea „științifică” a acestui sport este la fel de cunoscută la nivel naționale, iar practicanții mai mult decât numeroși.
Până să ajungă unul dintre cei mai cunoscuți jucători de table, Virgil Tudose a tras din greu. Cutia de table devenise practic o prelungire a mâinii sale. Pasiunea o dobândise de la niște seniori, care jucau zi de zi în fața blocului. Printre ei se afla și nea Gică, un fel de lider neoficial al cartierului. În paralel, Virgil juca împotriva unor adversari de vârsta lui, iar la unul dintre acele jocuri a asistat și faimosul nea Gică:
„Lui nea Gică i-a plăcut modul în care eu jucam. I se prea că am un stil apropiat de cel pe care-l practica el. Jucam rapid și agresiv. După ce s-a terminat partida, a vrut neapărat să mă înfrunte. Așa a început o frumoasă prietenie. Jucam contra lui nea Gică și 6-7 ore pe zi. De la el am învățat multe lucruri fundamentale privind strategia.”, dezvăluie Virgil Tudose la „Vreau să știu”, cu Cătălin Oprișan.
„Am fost la Băile Felix cu părinții și n-am ieșit decât de două ori din incinta hotelului”
Pasiunea sa pentru table a devenit un mod de viață. Ore-n șir de joc și adversari diverși. Așa poate fi descrisă în câteva cuvinte copilăria și adolescența lui Virgil, care a scos la iveală un moment incredibil din acea perioadă:
„Am mers cu părinții la Băile Felix. Am ieșit doar două ori din hotel să merg la băile termale. În rest, am stat în hotel sau în curtea hotelului unde am jucat încontinuu cu diverși turiști. Dimineața mă trezeam, mergeam la micul dejun, îmi luam cutia de table și coboram. Sau în recepție, sau în fața hotelului, unde erau niște măsuțe. Acolo, de dimineața și până seara jucam table. Oamenii începeau să apară de pe 10-11 și stăteam la joc ore-n șir”, mai dezvăluie Virgil Tudose la „Vreau să știu”.
