Știați că acesta a fost principalul viciu al lui Mihai Eminescu? Poetul nepereche se plimba mereu cu mașina de cafea după el
Au trecut 134 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Nu e român să nu știe măcar un vers din inegalabilă moștenire a ”Luceafărului” literaturii noastre. Însă nu toți cunoaștem detalii din viața poetului nepereche.
Damian Anfile, pasionat istoric, nu doar administrator de cimitire și ”prieten cu strigoii de la Bellu”, a împărtășit din cercetările lui la podcastul ”Vreau să știu” cu Cătălin Oprișan.
Mihai Eminescu, ahtiat după cafea
”Prima treabă a lui Mihai Eminescu în București, pe locul actualului Novotel, la teatru, unde se angajează sufleur și copist. Asta se întâmplă în 1876-77, deci când are 25-26 de ani.
La noi în istorie am găsit că s-ar fi întâmplat și mai devreme, dar nu e certă treaba că s-a ajuns acolo. E clar că omului nu-i plăcea studiul organizat, nu cred că a avut vreodată vocație de muncă de birou. Am o vagă bănuială…
Nu era corporatist…
Nu, nu, nu, nu prea corespunde tiparului. Dar la teatru aparent se regăsea. Bine, putem să ne imaginăm, teatrul avea program… Nu cred că stătea mult pe la matineuri.
Corect, el avea treabă mai mult seara, cu lumânări făcute din seu că ziceau că miroase și că…
Când vine seara, suflu în…”, și-a început Damian Anfile poveștile cu Mihai Eminescu.
”Printre puținul mobilier de-l căra era mașina de făcut cafea și ibricul erau nelipsite. Este echivalentul lui Balzac în literatura română. Că și Balzac, treizeci de cafele pe zi, o, ce surpriză, am crăpat de inimă.
Acum pe bune, săptămâna trecută a apărut primul whisky românesc. Nimeni nu s-a gândit să facă o cafea Eminescu. De ce nu s-a gândit nimeni?
De fraier ce sunt, eu alt răspuns nu am.!”, a mai spus istoricul la podcastul ”Vreau să știu”.
Mituri demolate despre poetul neamului
Care s-a oprit puțin și la ceea ce spuneau prietenii, în special Titu Maiorescu, despre Mihai Eminescu. Demontează, practic, mare parte dintre legendele care-l tot dau drept prieten cu paharul și nelipsit de la evenimentele sociale ale vremurilor.
”Lelia Zamani e unul dintre istoricii lui Eminescu care a consemnat așa, cu foarte multă minuțiozitate, obiceiurile lui cotidiene. Și spune că prietenii s-au sesizat că ăsta moare ca Hristos. Că nu trece de 33 că nu…
Că nu are din ce…
Că nu are din ce și nici nu-și dă… Omul contrar a ce se spunea uneori, că mergea la chefuri sau, nu prea ieșea din casă. Stătea în casă, numai scria, nu se alimenta, nu se îngrijea…
El fuma? Nu știm…
Nu știm. Știi că n-am întâlnit chestia asta?
Dar de băut? În afară de cafele…
Asta e, eu din ce știu, principalul viciu era cafeaua pentru Mihai Eminescu.”, a mai povestit Damian Anfile.
Tratat greșit?
Mihai Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu și a fost îngropat după două zile la cimitirul Bellu din Capitală. Cauza morții sale ar fi cel mai probabil intoxicația cu mercur, poetul fiind tratat cu injecții cu clorură de mercur, pentru un neurosifilis diagnosticat greșit.
Manuscrisele lui Mihai Eminescu, în 46 de volume și de aproximativ 14.000 de file, au fost donate Academiei Române de Titu Maiorescu în anul 1902. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.
