Criticați și apreciați deoportivă, cei mai mulți jurnaliști de azi nu știu cum era viața de ziarist în comunism. Pățaniile trăite de reprezentanții nobilei meserii înainte de Revoluție sunt absolut savuroase.
Așa cum e lesne de intuit, gazetarii de-atunci erau monitorizați permanent de organele de partid. Ceea ce le transforma viața într-un adevărat iad. Totuși, asemenea celorlați „oameni ai muncii” și ziariștii găseau soluții pentru a se bucura de viață în cel mai spectaculos mod.
Viața de ziarist în comunism! Geo Raețchi, despre nebuniile gazetărești
În 1973, Geo Raețchi se angaja la „Sportul”, singurul cotidian de profil din România, care ulterior s-a transformat în Gazeta Sporturilor. Invitatul lui Cătălin Oprișan descrie perfect atmosfera de atunci, din redacție:
„Când am ajuns acolo am fost nevoit să preiau rolul de corector. Și era tare greu… Corectorul trebuia să citească toate articolele din ziar și să se asigure că nu s-au strecurat erori. Erau prea mulți ochi ațintiți spre noi. Fie că vorbim despre șefii ziarului, de șefii de la partid, chiar și de la servicii. Vă dați seama, trebuia să fim extrem de atenți. Eram foarte mulți angajați. Și chiar și așa se strecurau greșeli. De multe ori apăreau în celebra minută. Chiar dacă eram ziar de sport, trebuia să publicăm date despre vizitele lui Nicolae Ceaușescu. De fapt, de toată activitatea de partid trebuia să apară în Sportul. Atunci mi-am stricat relația cu somnul”, își aduce aminte Geo Raețchi, invitatul lui Cătălin Oprișan la „Vreau să știu”.
Numai că viața nu era atât de intensă tot timpul. În mod firesc, gazetarii căutau și găseau soluții pentru a mai ieși din cotidian.
Întâlnire la „Peștera” cu Gheorghe Cozorici și Matei Alexandru
Despre o astfel de „supapă” a povestit și Geo Raețchi la „Vreau să știu”, iar întâmplarea se petrece în anii 70, la începuturile sale gazetărești.
„Aveam un coleg, pe nea Valerică Chiose, care în fiecare zi pleca de la redacție în jurul orei 12:00. Nu înțelegeam ce face și l-am întrebat. Mi-a dat un răspuns incredibil. Mi-a zis că se duce într-o expediție speologică. Nu am înțeles și de fiecare dată primeam același răspuns. Într-o zi l-am rugat să mă ia și pe mine. A fost de acord, iar câteva zeci de minute mai târziu am ajuns în zona Rosetti, la o cârciumă care se numea Peștera. Am ajuns la masă cu Gheorghe Cozorici, Matei Alexandru, Constantin Rauțchi, actori uriași”, povestește Geo Raețchi despre viața de gazetar în timpul comunismului.