Andrei Nourescu este ziaristul român cu opt Jocuri Olimpice la activ. În cariera sa jurnalistică a reușit să bifeze un număr de evenimente la care cei mai mulți dintre noi nu visează. Periplul său în lumea olimpismului începe în 1992. La doi ani distanță de la căderea Cortinei de Fier, Nourescu ajungea la una dintre cele mai spectaculoase ediții.
Barcelona a fost orașul gazdă al Jocurilor, iar invitatul podcastului olimpic „Vreau să știu” urma să aibă parte de multe peripeții. Vreme de 10 zile, Andrei Nourescu a poposit în capitala Cataluniei unde a urmărit o bună parte din evenimentele programate.
Ziaristul român cu opt Jocuri Olimpice la activ
Tot de Jocurile Olimpice din 1992 se leagă una dintre amintirile de referință ale lui Nourescu. Culmea, momentul nu s-a petrecut la Barcelona, ci într-un alt oraș de pe Marea Mediterană, strălucitorul Monaco. Ajuns în centrul high-life-ului mondial pentru a o urmări pe fosta sa colegă de clasă, Alina Astafei, la un grand-prix atletic, Andrei a trăit unul dintre momentele unice din viață.
Dar să-i dăm povestitorului dreptul care i se cuvine și să ascultăm ce i s-a întâmplat în unicul complex sportiv monegasc cu ștaif:
„Am plecat la Olimpiadă cu trenul din București și până la Barcelona am făcut o escală la Monte Carlo. Acolo se afla Alina Astafei, faimoasa noastră săritoare la înălțime. Am ajuns acolo și la rugămințile mele mi-a făcut rost de o saltea pentru a dormi în camera pe care o avea acolo în timpul concursului. Seara, în timp ce discutam cu Alina am văzut un ziar în care se spunea că echipa de baschet a Statelor Unite ale Americii se află într-un mic stagiu de pregătire în Monaco, urmând să joace în sala din complexul lor sportiv unde se află și faimosul stadion de fotbal. A doua zi de dimineață a mers, m-am acreditat și urma să merg să văd celebrul Dream Team care avea să câștige titlul olimpic și din care mai făceau parte Magic Johnson, Larry Bird și alții”, povestește Nourescu.
Oferă babană pentru acreditare
Ajuns în fața sălii, Nourescu a avut parte de un șoc. Mii de oameni stăteau afară și sperau să mai prindă un loc în sala unde evoluau „zeii”. Normal că nu se mai putea, dar toată lumea era dispusă să plătească mult pentru un bilet pentru meciul amical ce stătea să înceapă: „A venit un individ la mine și mi-a oferit 3000 de franci francezi pentru acreditare. Îți jur, i-aș fi dat-o pe loc dacă nu era cu fotografie. Eu nu aveam bani să mă cazez la un hotel de-acolo, nu aveam nici 50 de franci în plus. M-a chinuit ceva timp regretul că nu am luat banii, dar pe de altă parte îmi dau seama ce monștri sacri am văzut pe parchet. Mai târziu, la Olimpiadă nu am reușit să-i văd”, a mai dezvăluit invitatul lui Cătălin Oprișan.
