S-a iscat un nou scandal în care Biserica Ortodoxă Română este implicată. Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a emis un comunicat prin care condamnă ferm decizia recentă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Hotărârea, luată în iulie 2024, propune includerea pentru canonizare a unor clerici care, în perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au avut manifestări și opinii antisemite, promovând ideologiile extremiste ale mișcării legionare.
Biserica Ortodoxă Română, condamnată de Institutul Elie Wiesel
Această decizie stârnește îngrijorări majore, având în vedere istoricul acestor clerici și impactul negativ pe care l-au avut asupra comunității evreiești din România. Promovarea unor astfel de figuri controversate în rândul sfinților Bisericii poate fi percepută ca o reabilitare a unor persoane implicate în propagarea urii și discriminării rasiale, într-o perioadă marcată de violență și persecuție împotriva evreilor.
INSHR-EW atrage atenția asupra pericolului de a glorifica personalități care au susținut mișcarea legionară, cunoscută pentru ideologia sa antisemită și rolul activ în prigoana împotriva evreilor. Institutul subliniază importanța unei analize riguroase a trecutului acestor clerici și a mesajului transmis printr-o astfel de canonizare. Promovarea acestor figuri poate submina eforturile de reconciliere și de educare a publicului cu privire la atrocitățile Holocaustului, contribuind la perpetuarea unor mituri și distorsiuni istorice periculoase.
Care sunt numele la care se referă institutul
Ilarion Felea (1903-1961) a desfăşurat activităţi politice militante în timpul Statului Naţional Legionar ca membru al Mişcării Legionare şi şef al cuibului legionar „Sf. Ioan” din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Intre 1944 şi 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal prevăzut pentru foştii legionari. în plan publicistic, prin contribuţiile la revista eparhială Biserica şi şcoala, Felea a făcut apologia Mişcării legionare şi a programului statului etnocratic a lui Nichifor Crainic pe care îl caracteriza drept „cea mai preţioasă contribuţie ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaştere a statului român” întrucât viza şi „distrugerea parazitismului iudaic” (Biserica şi şcoala, nr. 7, 1940).
Ilie Lăcătuşu (1909-1983) a desfăşurat activitate legionară în calitate de şef de cuib şi ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecţional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mişcării Legionari ce urmau să fie împuşcaţi după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. între 1942 şi 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminaţi zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului.
Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicaţiile de extremă dreaptă Calendarul şi Porunca vremii articole unde a făcut apologia Germaniei naziste şi a legăturii dintre ortodoxie şi etnocraţie. De asemenea, a avut contribuţii importante în paginile revistei Gândirea unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte susţinând legătura dintre ortodoxie şi naţionalism. Pe lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile Telegrafului român, revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului. Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susţine că „Azi (22 septembrie 1940 n.n.) neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătăţii pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetăţuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. îl revendică şi alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârşit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru.” (Telegraful român, nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Naţional Legionar marchează înlăturarea acelor miniştri „care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim”.
