Istoria consemnează că singurul stat care a existat peste 1000 de ani este Imperiul Bizantin. Într-o ediție de gală a podcastului „Vreau să știu – Istorie”, Damian Anfile și Cătălin Oprișan vorbesc despre secretele acestui mastodont. O discuție care durează de la începuturi și până al inevitabilul sfârșit al Marelui Bizanț o puteți asculta aici.
Recordul cel mai cunoscut deținut de Imperiul Bizantin este legat de durabilitatea statului în sine. Asta pentru că este cea mai longevivă formă de stat cunoscută vreodată în istoria omenirii.
La întâlnirea obișnuită cu amfitrionul Cătălin Oprișan, invitatul Damian Anfile a venit doldora de informații care nu ar trebui să ne lipsească din bagajul cunoștințelor generale.
Imperiul Bizantin, singurul stat care a existat peste 1000 de ani
Încă de la începutul fascinantului dialog, Damian Anfile vrea să sublinieze importanța imperiului în istoria mondială. „Este cel mai longeviv sistem de stat. Cel mai durabil stat al istoriei.”, punctează invitatul lui Cătălin Oprișan.
În ceea ce privește existența sa zbuciumată, Imperiul Bizantin a cunoscut trei decăderi importante, care și-au pus amprenta asupra existenței ulterioare a statului. De-a lungul timpului, mai marele lumii își pierde teritorii importante din Occident și chiar din Orient (Egipt și Palestina). După o scurtă revigorare, Imperiul Bizantin dispare ca formă statală la 1453 când Mahomed Cuceritorul pune punct unei istorii de peste 1000 de ani.
„Vreme de 1129 de ani există permanent un stat”
Pentru a exemplifica și mai aproape de realitate performanța Imperiului Bizantin, Damian Anfile subliniază un lucru ce pare imposibil în vremuril noastre:
„Dacă facem o socoteală simplă aflăm că din 324 și până în 1453 avem un singur stat: Imperiul Bizantin. Indiferent de dimensiuni, indiferent de timpuri, am avut această formă statală. Domnesc 88 de împărați în 91 de domnii. Ai 120 de războaie civile și 42 de uzurpare. Ca idee, e un paradox. Imperiul Bizantin este cel mai stabil sistem statal cu putință, având una dintre cele mai instabile politici din istorie”, explică Damian Anfile.
Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol. Nu există un consens în ceea ce privește data de început a perioadei bizantine. Unii o plasează în timpul domniei lui Dioclețian (284-305), datorită reformelor administrative pe care acesta le-a introdus, împărțind imperiul în pars Orientis și pars Occidentis. Alții plasează evenimentul în timpul domniei lui Teodosiu I (379-395) și a victoriei creștinismului împotriva păgânismului, sau, după moartea sa din 395, în momentul divizării Imperiului Roman în jumătățile de apus și de răsărit. Alții plasează această dată mai târziu, în 476, când ultimul împărat apusean, Romulus Augustus, a fost forțat să abdice, astfel lăsându-l pe împăratul din răsăritul elenizat ca singur împărat roman.
