Minunea din locul în care a avut loc Cina cea de Taină la câteva zeci de zile după momentul Învierii Domnului este un subiect aflat pe ordinea de zi a superbei discuții dintre Cătălin Oprișan și Damian Anfile.

Una dintre ultimele minuni pe care Sfinții Apostoli le-au trăit după Învierea și Înălțarea lui Iisus, se petrece într-un foișor sacru. De ce sacru? Pentru că este același cu cel în care se consumase Cina cea de Taină. Așezați la masă, apostolii vor avea parte de o experiență tulburătoare, redată pe larg în Biblie.

Minunea din locul în care a avut loc Cina cea de Taină

Momentul despre care vorbim se petrece în Duminica Rusaliilor. La zece zile distanță după Înălțarea la cer a Mântuitorului, oamenii lui de încredere se adună pentru a primi un îndemn esențial în răspândirea creștinismului:

„După Înălțarea Domnului, Iisus le mai spune câteva cuvinte: <Mergeți în toată lumea, propovăduiți Evanghelia în toată făptura. Vă voi da puteri, păcatele pe care le veți ierta, vor fi iertate, iar cele pe care le veți ține, ținute vor fi. În numele meu veți face minuni.> După care se ridică la Cer.”, relevă Damian Anfile.

La scurt timp după acest episod, Duhul Sfânt se pogoară asupra apostolilor, ceea ce reprezintă una dintre minunile cele mai însemnate din istoria creștinismului.

Când se produce pogorârea Sfântului Duh peste apostoli

Rusaliile creștine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.

Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea și sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată și de către romani. Când Imperiul Roman a devenit creștin în marea majoritate, această sărbătoare (împreună cu multe altele) au fost creștinate în sensul că au primit o semnificație creștină, suprapusă vechii sărbători, în timp semnificația și motivele inițiale fiind date uitării.