Neașteptata și cruda moarte a mamei a lăsat urme adânci în sufletul lui Nicolai Tand. Cunoscutul chef a trăit unul dintre cele mai crunte momente ale vieții în timp ce se afla în Franța. Vedeta de azi, de la Antena 1, a suferit cumplit din cauza decesului celei mai dragi ființe din viața sa.
La „Vreau să știu”, Nicolai Tand și-a deschis sufletul și a vorbit despre acel moment teribil. Totul s-a petrecut pe nepusă masa. Mama lui Nicolai s-a stins în timp ce se afla la tratament, în stațiunea Băile Herculane.
Moartea mamei l-a afectat teribil pe Nicolai Tand
Legătura dintre faimosul bucătar de astăzi și mama sa a fost mereu una strânsă. De aceea suferința a fost aproape insuportabilă. Mai ales că în momentul producerii tragicului eveniment, Nicolai era la sute de kilometri distanță de casă.
Plecat în Franța pentru a face bani, Tand a primit vestea de la unul dintre frații săi:
„Vorbisem cu ea de seară. Îmi spusese că ajunge la Băile Herculane, unde mergea la tratament. Mi-a spus și cu ce urma să se îmbrace, cu straiele țărănești pe care le purta de fiecare dată când era vreo zi importantă. Era bine, așa am simțit eu la telefon. Dimineața, când am ieșit dintr-o discotecă din Franța unde mă aflam, am văzut mai multe apeluri din partea fratelui meu. Mi-am dat seama că ceva e în neregulă. L-am sunat și mi-a zis că a murit mama”, povestește Nicolai Tand cu ochii înlăcrimați.
Suferință din cauza distanței
Nicolai Tand recunoaște că a suferit mult după decesul mamei sale. Apropierea dintre cei doi a fost imensă. Chiar dacă femeia mai avea trei copii, plecarea lui Nicolai peste mări și țări nu i-a convenit niciodată:
„Nu i-a plăcut că am plecat de lângă casă. Își dorea mereu să ne aibă pe toți lângă ea. De fiecare dată când vorbeam îi simțeam tristețea. Îi trimiteam bani, dar nu de bani avea ea nevoie. Mă voia acolo”, a mai spus Tand.
Despre viața sa, Nicolai Tand spune pe propriul site că a fost una spectaculoasă: „Povestea mea începe in urma cu ceva vreme intr-un sat din Maramures, locul in care am trait pana la 20 de ani, cand am luat lumea la picior. La propriu. O perioada in Anglia, doua saptamani in America, ceva vreme prin Italia si ani carora le-am pierdut sirul in Franta, tara pe care am gasit-o cea mai aprope sufletului meu si in care m-am hotarat sa raman chiar daca nu aveam nimic.
Am dormit in case abandonate, am facut orice, de la vandut ziare, la spalat vase si lucrat pe ambulanta. Am ajuns apoi intr-un restaurant, locul in care mi-am dat seama ca a fi ospatar e chiar o meserie. Am pornit de la spalatul vaselor si am fost pe rand, piccolo, ospatar, manager de restaurant, director si director general. Mi-am dorit sa cresc si mereu cand am facut un lucru, mi-a placut sa-l fac bine. Asa fac si acum”
